Comportamente observabile in tulburarile de invatare


În literatura de specialitate, tulburările sau dizabilitățile de învățare se referă la întârzierea în dezvoltare sau dezvoltarea nepotrivită a citirii, scrierii, vorbirii și/sau a deprinderii de calcul matematic. Tulburările de învățare reprezintă un termen generic, care se referă la un grup eterogen de tulburări, principalele fiind următoarele: tulburarea cititului (dislexia), tulburarea scrisului (disgrafia), tulburarea vorbitului (afazia sau disfazia) și tulburarea de calcul (acalculia sau discalculia).

Dizabilitățile de învățare nu sunt întotdeauna ușor de identificat. Cu toate acestea, unele semale de avertizare sunt mai frecvente decât altele la diferite vârste. Dacă le recunoașteți, veți fi capabili să identificați tulburarea de învățare devreme și să luați rapid măsuri pentru oferirea de suport copilului dumneavoastră.

Urmează o listă a comportamentelor observabile în tulburările de învățare, însă țineți minte că și copiii care nu au dizabilități de învățare pot prezenta aceste semne și se pot confrunta cu unele dintre aceste dificultăți, în diferite momente. Îngrijorător este atunci când există o consecvență în incapacitatea copilului de a stăpâni anumite abilități.

Preşcolaritate:

  • dificultăţi de articulare şi/sau pronunţie a cuvintelor; întârziere în dezvoltarea vorbirii;
  • dezvoltare lentă a vocabularului; copilul utilizează puţine cuvinte comparativ cu egalii de vârstă, dificultăți în găsirea cuvântului potrivit;
  • dificultăţi de utilizare a rimelor
  • dificultăţi în învăţarea numerelor, a alfabetului, a zilelor săptămânii, culorilor, formelor etc.;
  • dificultăţi de a urma instrucţiunile primite sau de învăţare a rutinelor;
  • dificultăţi de motricitate fină (manualitate) la utilizarea instrumentelor de scris, a pensulelor etc.;
  • dificultăţi de legare a şireturilor, de închidere a fermoarelor, de încheiere a nasturilor;
  • nivel crescut al activismului; dificultăţi în interacţiunea socială cu egalii.

Școlari mici:

  • dificultăţi de asociere a literei cu sunetul aferent, dificultăţi de citire a cuvintelor familiare chiar dacă au fost exersate în repetate rânduri, dificultăți de alăturare a sunetelor pentru a forma cuvinte;
  • dificultăţi în a scrie pe litere, abilităţi scăzute de a scrie corect gramatical, de a folosi corect semnele de punctuaţie;
  • abilităţi reduse de a pronunţa sau de a scrie literă cu literă;
  • inversiuni şi transmutări ale literelor, cifrelor sau semnelor grafice;
  • dificultăţi în sfera coordonării motorii fine, observabile în special la scrisul de mână (imaturitate în mânuirea instrumentelor de scris, orientare a scrisului, scris tremurat, atingere superficială sau opusul pe foaia de scris) ;
  • dificultăţi în înţelegerea celor spuse sau în exprimarea propriilor gânduri;
  • reactualizarea informaţiilor se face cu dificultate;
  • învăţarea unor noi abilităţi, deprinderi se face lent şi cu dificultate; abilităţi reduse de coordonare; sunt predispuşi la accidente;
  • dificultăţi în înţelegerea conceptelor de bază în matematică, precum şi în utilizarea acestora în timpul calculelor matematice sau a rezolvării de probleme;
  • dificultăţi de învăţare a noţiunilor de timp şi de orientare temporo-spaţială.

Şcolari mari (gimnaziu)

  • dificultăţi de înţelegere a informaţiilor citite, dificultăţi de utilizare a limbajului scris, abilităţi slabe de utilizare a calculului matematic şi de rezolvare a problemelor matematice;
  • evitarea cititului, a scrisului, a calculelor matematice, dar şi a altor abilităţi şi deprinderi specifice;
  • dificultăţi de organizare a spaţiului, a materialelor sau a gândurilor atunci când acestea trebuie exprimate în scris sau verbalizate;
  • dificultăţi de planificare a timpului sau de dezvoltare a strategiilor necesare pentru a finaliza o sarcină într-un timp limită;

Adolescenţi

  • mai pot fi întâlnite erori de pronunţie pe litere şi de scriere a cuvintelor; adesea pe parcursul unui document putem întâlni un acelaşi cuvânt scris în diferite moduri;
  • evitarea cititului, a scrisului, a calculelor matematice, dar şi a altor abilităţi şi deprinderi specifice;
  • dificultăţi de înţelegere a întrebărilor deschise într-un test grilă;
  • slabe abilităţi de utilizare a proceselor memoriei (în special de memorare şi de reactualizare) ;
  • dificultăţi de adaptare la un nou set de reguli;
  • lentoare în activitate (lecţii, serviciu);
  • slabe abilităţi de înţelegere a conceptelor abstracte;
  • acordă prea multă sau, dimpotrivă, prea puţină, atenţie detaliilor;
  • interpretează adesea în mod eronat informaţiile.

Diagnosticarea unei tulburări de învățare reprezintă un proces. Acesta implică efectuarea anamnezei (istoricului), testări și activități de monitorizare de către un specialist. Printre tipurile de specialisti la care puteți apela și care sunt în măsură să diagnosticheze dizabilitățile de învățare se numără psihologi clinicieni, psihologii școlari, psihiatrii, neuropsihologi, logopezi.

 Autor: Diana Safciu

Bibliografie și citire suplimentară:

  1. Cocoradă, Elena; Voinea, Mihaela – Psihologia învățării. Copilul cu dificultăți de învățare; Note de curs, Universitatea Transilvania din Brașov, Brașov, 2009
  2. Vrăsmaş, Ecaterina – Psihopedagogia copilului cu dificultăți de învățare, Note de curs, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 2006
  3. *** http://www.helpguide.org/mental/learning_disabilities.htm
  4. ***http://www.ceecc.ro/img/din_admin/file/prezentari/Factori%20de%20prognostic%20pozitiv%20ai%20interventiei%20in%20echipa%20multidisciplinara%20in%20tulburarile%20de%20invatare%20-%20Mihai%20Avadanei,%20Psihopedagog.pdf
  5. *** http://www.sooperarticles.com/education-articles/learning-disabilities-articles/

Link-uri accesate în perioada 25-29.07.2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × three =


Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/nicoleta/aipp.ro/wp-includes/functions.php on line 4221